Si a venit Ziua Indragostitilor. Nu cu surle si trambite ca in anii precedenti, cel putin asa mi se pare mie, insa tot cu dovezi de dragoste. Gesturi simple sau pompoase, flori, dulciuri si cereri in casatorie. O zi din ce in ce mai importanta pentru romani. O zi in care “buna dimineata!” se transforma in “te iubesc!”, mainile se strang mai tare, iar ochii se privesc in sincron.
Ziua Indragostitilor este insa si un motiv de stres pentru multi. Cum aleg cadoul perfect, cat sa dau pe el, oare ce i-ar placea? O plimbare e prea putin? O cina e un gest prea conservator? Trandafirii sunt potriviti sau are o floare preferata de care nu stiu? Sa ii cumpar un cadou? Dar daca nu ii place? Sau poate sa o cer? Dar daca o cer sa ii chem si pe prietenii ei sau sa fim doar noi doi?
Sau poate e mai bine sa astept Dragobetele? Oare ar aprecia mai mult? Sunt mii de intrebari din partea lui si doar una din partea ei. Oare cu ce ma surprinde azi?
Sunt curioasa cum petreceti voi de Ziua Indragostitilor. V-ati facut planuri sau ignorati ziua de 14 februarie? Si …apropo…la ce cadouri visati? Vi se par potrivite cererile in casatorie de Ziua Indragostitilor?
Tagged: 14 februarie, bucurie, cadouri, cerere in casatorie, cina, Dragobete, dulciuri, flori, stres, Te iubesc, Ziua Indragostitilor
Începutul de primăvară a fost unul dintre cele mai îndrăzneţe începuturi din ultimii ani. Cu provocări mari şi decizii importante. Aveam nevoie de o schimbare de ritm pentru a ieşi din rutina zilnică şi am primit-o. Acum nu îmi rămâne altceva de făcut decât să îmi asum noi responsabilităţi şi să trag de mine cât de mult pot.
Am avut un început de martie făinuț. După cum ştiţi, pe blog nu prea vorbesc despre chestiuni personale. Decizia am luat-o pentru a fi corectă faţă de ideea de bază a blogului – unul de nişă, dedicat femeilor şi îngrijirii lor, dar astăzi voi face o excepţie.
Mi-am propus ca la început de primăvară să îmi fac mai mult timp de povestit cu ai mei şi să mă duc la zumba. La zumba cred că visez de vreo jumătate de an, dar încă nu mi-am găsit gașca dispusă să facă mişcare cu mine, constant.
În martie, am reîntâlnit şi am reauzit oameni frumoşi din viaţa mea de care nu mai ştiam nimic de ani buni. Oameni care s-au întors în Iaşi de la studii/muncă/proiecte şi alături de care am povestit ore întregi. Şi aveam ce povesti: doar ne-au legat sute de momente din liceu şi facultate.
Nu am cum să nu îndrăgesc luna martie când văd cât de multă bucurie aduce pe chipul unei femei o simplă floare sau cât de mândre sunt copilițele când se întorc de la şcoală cu câte o zambilă. Îmi aduc aminte de liceu când ziua de 8 martie era o adevărată competiţie între fete. Numărul de flori primite se traducea în cât de populară erai în şcoală. Momente mici şi puerile, dar care te fac să zâmbeşti.
Iar ziua de astăzi a fost cum nu se poate mai specială.
Mi-am început ziua cu florile mele preferate
Apoi am savurat la radio minunăţia asta de brioşă făcută de Albinutza. Albinutza, adică Alice Ciobanu, e o adevărată gospodină care găteşte o groază de minuni şi pe care le puteţi vedea aici. Vă veţi molipsi de talentul ei.
Şi nu puteam să nu îmi fac şi un cadou de 8 martie. Mi-am cumpărat pantofii la care visam de vreo 5 zile (după cum vedeţi, visele mele durează puţin)
Să aveţi o primăvară ochioasă şi pe care să o ţineţi minte!
