O formă de viaţă – Amélie Nothomb

O formă de viaţă – Amélie Nothomb

O formă de viaţă se înscrie în rândul cărţilor pe care nu le pot lăsa din mână până când nu le ating ultima filă. Mi-a fost împrumutată de un coleg de la radio, care a presupus că mi se potriveşte. Într-un fel, aşa a şi fost. Am citit pagină după pagină, am simţit, m-am revoltat, am empatizat şi la final m-am simţit uşor trădată.

Dacă citeşti romanul O formă de viaţă nu îţi va părea rău, dar te va pune pe gânduri, te va zdruncina pe alocuri şi te va face să rămâi fără răspunsuri.

O formă de viaţă nu e o metaforă ori o un sentiment ascuns, ci reprezintă trăirile intense a două personaje, Melvin Mapple, un soldat american obez aflat pe front în Bagdad, şi scriitoarea Amélie Nothomb, prin intermediul corespondenţei.

Ce îi apropie?

Pasiunea lui pentru cărţile scriitoarei, drama psihologică prin care trece şi care îl îndeamnă să se transpună într-o dimensiune ireală, dar şi plăcerea scriitoarei de a menţine legătura cu cititorii ei prin corepondență.

De la simple scrisori de curtoazie şi menţinere a unei relaţii distante, Amélie face primul pas pentru a-l cunoaşte pe soldatul american. Nu avea de unde să ştie că el era obez şi că obezitatea avea pentru el o conotaţie nebănuită de nimeni. Pentru Melvin obezitatea nu era nimic altceva decât o formă de artă și de revoltă împotriva războiului din Irak, împotriva victimelor şi a crimelor comise. Era o formă de a uita, de a se pedepsi şi de a merge mai departe. Curios sau nu, greva foamei a unui om care ajunge la capătul puterilor s-a tranformat în cazul lui Melvin în greva sațietății. Cu cât mânca mai mult, cu atât se simţea mai puţin vinovat de ororile războiului.

Pentru Melvin, grăsimea nu era ceva grotesc, ci era parte din el. Cele aproape 200 de kilograme dădeau viaţă unei Seherezade. Singura care îl înţelegea, îl iubea şi îi mângâia rănile războiului.

O formă de viaţă ia o turnură neaşteptată în momentul în care scriitoatea nu mai primeşte niciun semn de la Melvin. Aici încep frământările lui Amélie, zbuciumul şi neliniştea. În acest punct Amélie îşi dă seama că îi lipseşte corespondența cu Melvin şi că nu poate acoperi golul lăsat de soldatul american.

Începe să-l caute. Un drum pietruit cu dezamăgiri şi minciuni. Nimic patetic şi comercial, ci dureros şi explicabil.

Vă recomand O formă de viaţă dacă vreţi să citiţi o filozofie asupra obezităţii şi a unei forme de viaţă speciale, care vă va ajuta să înţelegeţi mai uşor de ce unele decizii, aparent greşite şi fără logică, sunt luate pentru a ne putea ierta şi a uita de răul făcut.


Postari asemanatoare

Top cadouri neinspirate de Crăciun

Top cadouri neinspirate de Crăciun

În această perioadă, cele mai multe căutări pe net sunt după “idei cadouri de Crăciun”. Aşa se întâmplă în fiecare an şi într-un fel e așa e şi normal. Uneori îţi lipseşte inspiraţia, alteori cheful şi de cele mai multe ori banii. Numai că săptămâna […]

De-a leapșa

De-a leapșa

Duminica e prilej de joacă. Şi cum nu e vreme de ieşit cu bicicleta sau cu rolele, astăzi mă joc cu o minunăţie de leapşa primită de la Marmotzel. Şi ca orice leapşa are şi şi regulile ei. Iată care sunt ele: Numește și mulțumește-i […]



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.