O cămaşă care nu îţi stă bine e aruncată undeva în colţul dulapului. Un text care aşteaptă să fie scris pentru serviciu, dar care nu îşi găseşte inspiraţia e la fel de rău ca unul scris la repezeală. Un film pe care l-ai văzut şi ţi-a plăcut e unul la care te gândeşti să te întorci. Un job la care te duci cu plăcere e unul care îţi dă puterea să fii optimist. Un prieten pe care nu-l vezi ani la rând e genul de prieten pe care nu-l suni niciodată când vrei să vorbeşti, ci doar atunci când ţi se face dor de trecutul vostru. O pereche de ochelari e doar o pereche de ochelari, pentru mulţi, dar pentru cei care îi poartă zilnic mai sunt ei doar o simplă pereche de ochelari?
Asta a fost întrebarea pe care mi-am pus-o săptămâna trecută când a trebuit să îmi schimb ochelarii. Până acum, adică de pe la 6 ani, am purtat tot felul de rame. Am început cu modelul tip Harry Potter, varianta pe turcoaz. Nu că ar fi fost la modă, ci pentru că era singurul model care să găsea în Iaşi pentru copiii de 6-10 ani. Apoi au urmat o serie de rame clasice, în culori sobre şi care nu spuneau nimic despre mine. Ultima dată mi-am schimbat ramele în urmă cu 5 ani. Şi tot am vrut să scap de ele în fiecare an, când îmi schimbam şi lentilele, dar niciodată nu am găsit ceva potrivit. Până anul ăsta, când m-am hotărât să fac o schimbare.
Am găsit ramele astea care nu îmi transmit altceva decât că sunt jucăuşe, vesele şi optimiste. Că aduc un pic cu alea de hipster, asta nu ţine de mine. Că mi-a fost greu să mă obişnuiesc nu ele, nu este adevărat. Mi-au plăcut din primul moment când le-am probat, dar ca să le cumpăr am avut nevoie de aprobarea celor din jur. De mare ajutor mi-au fost prietenii, colegii de la radio şi finalmente părinţii, care nu s-ar fi aşteptat să fac alegerea asta.
Mi-am dat seama că alegerea ramelor pentru ochelari poate fi una dintre cele mai grele decizii pe care le poate lua o femeie. Pentru că trebuie să ne simţim bine în pielea noastră, să se armonizeze perfect cu trăsăturile feţei şi să nu ne jenam atunci când trebuie să le purtăm nu numai în faţa calculatorului, ci şi pe stradă.
